Middle class, care ar putea aduce rafinamentul in societatea noastra, este scuipata la propriu si la figurat de nenorociti precum Becali. * Scuipatul si gestul scuiparii aveau un rol pozitiv la cei vechi: se scuipa contra deochiului, a farmecelor sau vrajilor. Fascinant este ca obiceiul se practica pe tot globul pamintesc. Daca simteai actiunea unei vraji, scuipai in urma-ti sau iti faceai cruce si scuipai in sin. Mai dainuieste si azi obiceiul ca persoana care admira un prunc (un bebe, cum se zice azi, buah!) sa se prefaca a-l scuipa: "Ptiu, ptiu, ptiu, sa nu se deoache, ca frumusel ii!". Deochiul e, de fapt, fascinatie, seducere. La origine "se-ducere" insemna „a duce in alta parte". Cu alte cuvinte, seducatorul te duce, te muta cu mintea, cum ar veni, te ia de la ma-ta de-acasa si te preface in altceva, din fata in femeie, din ateu in crestin sau invers. Sau cum ii seduce-deoache Puric pe romani, facind(u-i) din tintari - armasari, sugerindu-ne ca sintem puricul pamintului: cu milostenia noastra crestina infailibila, incomparabila, cu risul nostru dacic, ha-ha-ha! Ptiu, drace! * Aceeasi semnificatie este si la botez. Dupa ce se leapada de Satana de trei ori, nasul, care este tatal duhovnicesc al copilului increstinat, scuipa de trei ori, ca sa alunge pe cel viclean. Tiganul, care nu prea era dus la biserica, nu a inteles intrebarea popii „Te lepezi de Satana?" si a raspuns: „Ma lepad de Sultana" (nevasta-sa). „Vei rabda pin' la sfirsit?". „Voi rabda pin' la prasit". * Copil fiind, am vazut un western cu Dean Martin. Acesta era poreclit Boracho (Betivanul), iar in saloon cineva ii arunca dispretuitor o moneda intr-o scuipatoare. Nu stiam ce este aceea umilinta pe vremea aceea, dar am simtit forta ei din gesturile actorului. De multe ori, la alegeri, cind aud cum politicienii ofera ulei, zahar, salamuri sau pe Salam, am senzatia ca ne arunca un ban in scuipatoare. *