În România nu avem o lege a lobby-ului, dar avem lobby-işti. Nu avem reglementări privind acţiunile de lobby, dar acestea modifică acte normative. E timpul pentru transparenţă. Până la un punct, acţiunile lobby-istilor cadrează perfect cu legislaţia în vigoare. Ce se află însă în spatele acestor demersuri e mai puţin reglementat şi prea puţin transparent.

În liniştea din Dealul Mitropoliei, Laura Florea lucrează la dosarul de fundamentare pentru modificarea unei ordonanţe de guvern. Documentul, emis în octombrie anul trecut, stabileşte un termen de până la 210 zile în care statul trebuie să achite farmaciilor valoarea medicamentelor compensate şi gratuite pe care le-au vândut populaţiei.

La distanţă de o staţie de metrou, în fostul Hotel Union de lângă Universitate, Guy Burrow îşi pregăteşte cazul care va susţine modificarea unei alte ordonanţe. E vorba de claw-back sau, mai exact, de obligaţia producătorilor de medicamente cu prescripţie de a plăti o contribuţie din valoarea vânzărilor realizate.

DISCREŢIE

Laura Florea are propria companie de lobby din 2008

Laura Florea a înfiinţat, în urmă cu doar un an şi jumătate, firma Point Public Relations, în timp ce Guy Burrow este cel care a pus bazele celei mai vechi firme de afaceri publice din România, Central European Consulting. Amândoi vor încerca să impună respectivele modificări, în numele clienţilor lor, prin acţiuni de lobby. Acţiuni care nu sunt însă reglementate de legislaţia română. Şi tocmai pentru că nu se desfăşoară în limitele unui cadru legal va plana întotdeauna incertitudinea cu privire la acţiunile în sine şi la finalitatea acestora.

Lobbyiştii precum Laura Florea sau Guy Burrow ştiu asta. Şi de aceea aleg să fie discreţi, să nu divulge numele clienţilor pentru care lucrează şi doar foarte rar fac referire la cazuri trecute în care au fost implicaţi. @N_P