Academicianul spune că nu ar fi plecat din PSD dacă Adrian Năstase ajungea preşedinte şi că formaţiunea politică pe care Octav Cozmâncă vrea să o lanseze poate fi „ceva interesant”.

R: Cea mai previzibilă întrebare. De ce aţi plecat?

Răzvan Theodorescu: Pentru că eram de foarte multă vreme dezamăgit, dar speram că acest congres va fi o ocazie pentru a tăia în carne vie. Credeam că la capătul a cinci ani de gafe continue, de crescendo de gafe – pentru că asta a însemnat istoria PSD în această perioadă – se va face o analiză serioasă şi se vor arată vinovaţii. L-au găsit pe Mircea Geoană, e probabil vinovatul principal, dar Geoană nu a fost singur, el a fost omul de faţadă, iar faptul că cea mai mare parte a acestora, care au greşit de la mersul cu căciula la PD-L la altele, sunt bine mersi în partid, m-a făcut să iau această decizie. Chiar scorul final de la congres mă face să gândesc aşa.

R: Mereu a existat această întrebare, cum se simte academicianul Rătvan Theodorescu în într-un partid în care Marian Vanghelie este unul din liderii marcanţi?

R.T.: Vă înţeleg foarte bine întrebarea şi dilema. Eu am intrat în acest partid acum 10 ani, alături de alţii, printre care şi academicianul Mihail Drăgănescu, când preşedinte al partidului era Adrian Năstase. Or, în ciuda controverselor, toată lumea o va recunoaşte că este un om de o instrucţie exemplară. A intervenit apoi „divorţul” din 2005, când a venit preşedinte Mircea Geoană, care este şi el un om instruit, civilizat, dar foarte moale, iar eu am fost de atunci tot mai departe de zona conducerii. Dacă vreţi să vă daţi seama, din 2005 nu am mai intrat în sediul din Kiseleff decât o singură dată, atunci când am mai avut o confruntare cu cei din conducere, când au şi propus excluderea mea. Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. Marian Vanghelie nu merge cu mine la Academie, la universitate,