Peste 3.000 de români au plecat de la Sala Palatului cu satisfacţia de a fi văzut în carne şi oase una dintre cele mai longevive formaţii din istoria rockului. Mai mult, "puştiul" Joe Gooch, solist vocal şi chitară solo, ne-a entuziasmat printr-o prestaţie remarcabilă.

Înainte de concert, un prieten care locuieşte la München şi e fan Ten Years After (i-a văzut până acum de cinci ori în concert, o dată cu Alvin Lee) mi-a spus că Joe nu e cu nimic mai prejos decât Alvin. Şi într-adevăr, Joe Gooch a lăsat o puternică impresie celor prezenţi şi, chiar dacă s-a "încălzit" mai greu decât colegii de formaţie, a fost strălucitor atunci când "a trebuit", adică la cele trei megahituri ale formaţiei: "Love Like A Man", "Good Morning Little Schoolgirl" şi "I'm Going Home". Despre ceilalţi trei muzicieni britanici ce să mai spun? Respect şi admiraţie ar fi prea puţin!

Leo Lyons - într-o vervă ieşită din comun, Chick Churchill - stăpânul claviaturilor şi Ric Lee - unul dintre cei mai rafinaţi toboşari din lume. Mai mult, am văzut una dintre cele dintre cele mai "sudate" secţii ritmice din istoria muzicii rock: Lyons & Lee, cei doi au început să cânte pe când erau elevi în şcoala generală!

DE ŞAPTE ANI ÎMPREUNĂ

După un solo de tobe ce a ridicat sala în picioare, Ric Lee a mulţumit publicului şi a mărturisit că este mândru şi fericit că Joe Gooch este de şapte ani coleg de formaţie. Încă o dovadă de coeziune absolută între cei patru britanici, care au, în continuare, peste 200 de concerte în fiecare an, fiind invitaţi, în calitate de headlineri, la toate festivalurile importante de blues.

Iată lista pieselor interpretate de Ten Years After în concertul de luni seară: "Working On The Road"; "I Woke Up This Morning"; "King Of The Blues"; "Hear me Calling"; "Angry words"; "I'm Coming On"; "Big Black 45"; "50.000 Miles Beneath My