De câte ori am acuzat partidul şi regimul băsescian de neofascism, am fost acuzat de apologeţii spirtierului că exagerez tuşele groase. Scandalul declanşat de cordaciul de jacuzzi Baconschi cu ţigănetul, pe care l-a acuzat în bloc (ca etnie) că mangleşte din raţiuni fiziologice, m-a trimis înapoi la DEX. Unde scrie: FASCÍSM - Ideologie apărută în Europa după primul război mondial, care a stat la baza unor partide de extremă dreaptă, caracterizându-se prin naţionalism extremist, misticism, violenţă, demagogie socială; regim politic instaurat pe baza acestui curent.
Oricine are răbdare să parcurgă textele teologului Baconschi din arhiva electronică a Dilemei Vechi va constata că omul nu-i la prima abatere şi că respiră prin pori o anume intoleranţă. Sigur că nu-i apucat la vedere ca Vadim, al cărui naţionalism primitiv şi feroce (e greu de uitată faimoasa expresie mafia iudeo-masono-ţigănească) nu poate fi mascat de tumbele de genul Ciutacu e un ţigan care pretinde că-i evreu. Omul are o aparenţă de rafinat, ţine pipa-n gură la poză de cad în cur toţi snobii cu pretenţii intelectuale. Floarea intelighenţiei româneşti, cum îi place să se autointituleze, care urla ca muşcată de şarpe când Cioroianu trimitea declarativ ţigănetu-n deşert, tace azi ca căcatu-n tufă (nota mea: cacofonie autoasumată, pentru electoratul manelist al lui Băsescu). De ce lui Cioroianu i se cerea demisia şi lui Baconschi i se caută scuze? Fiindcă, în căpăţânile de politruci ale unora care l-ar fi pupat în cur pe defunctul Ceauşescu (dacă ar fi trăit) mai abitir decât o fac azi cu Băsescu, Cioroianu e de-al lor, iar Baconschi e de-al nostru.
Uitaţi-vă la enumerarea atributelor din definiţia fascismului. Eu o să vă înşir nişte nume şi-mi spuneţi voi dacă am greşit sau nu ordinea. Theodor Baconschi, Aliodor Manolea, Traian Băsescu, Emil Boc. Cum scria mai sus, la cartea explicat
