Scrisoare deschisă adresată liderilor de confederaţii sindicale

Stimate domnule Preşedinte,

Încep prin a vă comunica că nu sunt cel mai în măsură să fiu iniţiatorul unor acţiuni sindicale care să mobilizeze şi să organizeze întreg spectrul bugetar, în momente ce impun implicarea unor nume cu rezonanţă ale mişcării sindicale din România, printre care, cu siguranţă, vă regăsiţi datorită întregului parcurs sindical, nume în care şi-au pus speranţa mulţi dintre colegii mei sau au fost exemple pentru noi, mai tinerii lideri de sindicat.

Mişcarea sindicală trece prin momente grele, momente care vor influenţa încrederea membrilor de sindicat, atât în organizaţiile sindicale cât şi în liderii acestora. Am rămas şi aţi rămas speranţa bugetarilor în apărarea şi protejarea drepturilor lor, ca cetăţeni ai României, situaţie care ne obligă şi, cred eu, ne onorează

Reducerea veniturilor salariale dublată de neplata orelor suplimentare în condiţiile lipsei de personal la nivelul instituţiilor publice teritoriale, lipsa protecţiei juridice a funcţionarilor publici care îşi asumă riscuri în numele comunităţii şi al statului, politica denigratoare pe care o practică Guvernul României la adresa angajaţilor bugetari din administraţie, creând o ruptură funcţională între acesta şi corpul funcţionarilor, situarea la nivelul inferior în grila de salarizare a angajaţilor din administraţia publică în condiţiile existenţei sistemului incompatibilităţilor şi al expunerii la factorii de risc, a determinat declanşarea procedurii deschiderii conflictului de muncă de către Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici ,ca instrument în reaşezarea acestei categorii de personal acolo unde orice stat european o situează.

Probleme asemănătoare celor din administraţia publică, greu de suportat şi de depăşit de către noi, se regăsesc şi în cadrul celorlalte domenii bug