» Din vremea Imperiului Roman (denarul de argint si "solidus"-ul de aur) pana la "subtierea" monedei de 1 penny din zilele noastre, guvernele s-au descurcat de minune si in lipsa tiparului cand a fost vorba sa extinda masa monetara.

» Deprecierea monedei convine in primul rand guvernelor care au de finantat cheltuieli publice neacoperite decent de venituri. Cand presiunile populatiei sau dorinta de perpetuare a clasei politice sunt prea mari, dobanzile bancare pierd repede pasul cu inflatia (cazul Romaniei la inceputul anilor ’90).

In lucrarea sa "creating the Floating Exchange Rate System", Martin Armstrong, fondator al Princeton Economics si autor al unei teorii revolutionare despre ciclurile economice, face o trecere in revista asupra modalitatilor de a devaloriza o moneda, incepand din momentul prabusirii Imperiului Roman si pana la ruperea acordului de la Bretton Woods, in momentul cand SUA au abandonat standardul aur pentru dolar. Colapsul sistemului monetar roman a facut, de pilda, ca intre anii 100 i.Chr. si 250 d.Chr. cantitatea de argint dintr-un denar sa scada de la cateva grame la sub 0,1 grame. socul prabusirii sistemului a fost atat de mare incat, pe finalul existentei imperiului, autoritatile acceptau plata impozitelor mai degraba in proprietati decat in monedele emise chiar de ele, iar multi erau gata sa-si vanda libertatea pentru adapost si protectie. Cum incertitudinea era maxima, faptul ca vechii zei nu raspundeau convenabil cererilor de ajutor a grabit adoptarea unei religii noi.

Dupa caderea Romei, in anul 476 d.Chr., imperiul a supravietuit in Rasarit (in jurul Constantinopolului), in timp ce Vestul s-a faramitat intre orase-stat feudale. Moneda bizantina de aur "solidus" a devenit, pentru o vreme, noua valuta comerciala globala, fiind descoperita de arheologi din Scotia pana in China. Ceea ce a dus la supra