Corespondenţa Hortensiei Papadat Bengescu cu părinţii, din perioada studiilor la Institutul de domnişoare „Bolintineanu" (1887-1894), condus de Maria Anghelescu (rudă îndepărtată a Hortensiei Papadat Bengescu) este incomplet valorificată, atât critic, cât şi editorial.
Rătăcită încă în diverse fonduri particulare, ori disparate în câteva biblioteci publice, scrisorile adolescentei Hortense sunt menţionate doar fugitiv în monografiile dedicate autoarei („din timpul studiilor la Institutul Bolintineanu a rămas o sumă de scrisori trimise părinţilor, redactate în limba franceză, care arată anumite veleităţi literare" — C. Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu).
O nu foarte minuţioasă investigaţie întreprinsă de mine a avut ca rezultat descoperirea în paginile Catalogului de manuscrise al Muzeului Literaturii Române a patru scrisori adresate părinţilor, redactate în limba franceză: o scrisoare datată 1 ianuarie 1888 (Nr. de inventar 3136), o altă scrisoare din 11 februarie 1888 (Nr. de inventar 3137) şi două scrisori către tatăl său din 26 octombrie 1889 (Nr. de inventar 3138) şi 26 octombrie 1891 (Nr. de inventar 3139).
Din informaţiile furnizate de Biblioteca Academiei Române, reiese că nu există scrisori adresate părinţilor, din această perioadă. Biblioteca din Tecuci a infirmat existenţa unor astfel de documente în arhivele sale, dar mi s-a indicat numele unui arhivar Fratiţa din Lieşti, care ar deţine o parte importantă din corespondenţa autoarei, persoană pe care nu am reuşit să o contactez.
Cele cinci scrisori inedite pe care le voi prezenta în paginile acestui număr al revistei România literară sunt datate: 5 ianuarie 1888, 28 ianuarie 1888, 29 ianuarie 1888, 18 februarie 1888, 21 februarie 1888 şi redactate în limba franceză. Am transcris textul original fără să intervin cu nicio corectură, dat fiind faptul