Există cuvinte care stârnesc inevitabil asociaţii plăcute. Ţesătura te duce cu gândul la imaginea idilică a unei femei torcând sau manevrând războiul de ţesut. A tricota înseamnă mame sau bunici în devenire care pregătesc trusoul unui bebeluş aşteptat cu emoţie. Materialele textile ocupă un loc onorabil şi în ficţiune, autorii se întrec în detalii privind îmbrăcămintea personajelor sau fac demonstraţii de forţă şi îndemânare (vezi Oscar Wilde) înşirând cele mai exotice ţesături.
Congresele de istoria ştiinţei au întotdeauna secţiuni dedicate temelor perene ale producţiei, prelucrării şi comercializării textilelor de-a lungul timpului. Oricine ştie că există ţesături ignifuge (rezistente la foc), neşifonabile, antialergice, hidrofobe (resping apa) şi se anunţă de pe acum cele care te pot face invizibil, se curăţă singure şi îşi schimbă culoarea după accesoriile purtate. O culme a camuflajului, de domeniul SF.
De curând a apărut o carte impresionantă, ca mărime (489 de pagini), ca preţ (150 de dolari) şi ca garanţie a seriozităţii (Oxford University Press), o istorie globală a textilelor produse din bumbac. Sunt studiate în detaliu principalele zone de fabricaţie, subcontinentul indian şi sud-estul Asiei, China, Turcia, unele state europene precum şi Africa de vest. Un loc nu mai puţin important este ocupat de comerţ şi de pieţele de consum, de la America Latină până în Japonia.
Nu este vorba doar de aspectele strict economice ale domeniului. Este atacat spinosul subiect al mărfurilor de lux, al modei care funcţionează ca un catalizator al producţiei şi consumului. Caracterul eclectic al îmbrăcăminţii din Europa de vest este pus în evidenţă de studiul care se ocupă de îmbinarea motivelor nautice portugheze cu cele din mitologia indiană. Nu lipseşte un savant studiu criminalistic având ca subiect furturile de ţesături menţionate în d
