Scriitor, regizor, profesor universitar. Acestea sunt profesiile pe care ieşeanul le practică cu spirit ludic, dar profesionist, de peste trei decenii. În conversaţii, hazul, şotiile sunt ingrediente nelipsite pentru Bogdan Ulmu.
Cărţile şi cronicile sale depăşesc adesea umorul, pentru a plonja în serios. Este un om cu simţul jocului şi formula potrivită pentru el este una proprie, „n-am reuşit să devin lucid: am rămas doar ludic“, care te întâmpină pe blogul personal.
Pasiunea lui Bogdan Ulmu pentru teatru a început când avea 8 ani şi juca, la Radio Bucureşti, în emisiuni pentru copii. S-a cimentat însă pe la vârsta de 13-14 ani, când mergea să vadă spectacolele teatrelor bucureştene Naţional, Comedie, Bulandra, Nottara şi Mic.
Debutează în presă devreme, în 1968, când era încă pe băncile liceului, iar primul volum, de proză, îi apare în anii studiilor universitare, petrecute la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC)din Bucureşti, mai precis, în 1975.
140 de piese de teatru
Imediat după absolvire, în 1978, ajunge profesor de actorie la Şcoala Populară de Artă din Ploieşti, pe care o părăseşte după doi ani pentru o viaţă nomadă, de regizor în diferite teatre din ţară şi din Republica Moldova.
Îşi aminteşte de anii comunismului ca despre o perioadă în care arta teatrală se afla în plină ascensiune, în ciuda limitărilor pe care le impunea regimul. „Din fericire, după Revoluţie a dispărut cenzura, dar pe de altă parte a dispărut şi măsura: putem scoate pe gură orice porcărie. Înainte de 1989 nu puteam scoate pe gură orice vorbă inteligentă. Asta-i diferenţa!“, spune regizorul.
Activitatea lui Bogdan Ulmu uimeşte calitativ, dar şi cantitativ. Peste 140 de spectacole regizate, peste 20 de scenarii semnate de el. A realizat şapte dramatizări pentru copii, după Ion Creangă. Numeroase
