Un model de analiză mai realist ne arată că alegerile din România ultimilor ani au adus în centrul politicii conflictul şi lupta între lideri politici iar nu lupta de idei. Materialul de bază este emoţia umană căci publicitatea şi marketingul joacă şi speculează dorinţele şi temerile publicului, exploatând vanităţile şi temerile cetăţenilor.

Conflictul în politică nu e o metaforă. În orice luptă, pu­blicul este atras şi devine partizan. Aceasta pare a fi esenţa politicii în prezent. Raţiunea politicii ar trebui să fie alta: aceea de a realiza ceea ce oamenii aşteaptă de la societate, de a gestiona pozitiv aceste aşteptări. Dar cei ce cred că într-o campanie votanţii sunt sătui de atacuri negative şi partizane şi că sunt favorabili mesajelor pozitive de fapt au părăsit câmpul de luptă. Cei care cu adevărat nu doresc luptă conflictuală sunt cei care... nu merg la vot.

Democraţia - nu doar din România - este ameninţată de nesiguranţă şi teamă colectivă. Iar faptele omeneşti sunt în esenţă nepredictibile. În timpuri instabile, de criză există un mare risc, ca cei care conduc ţara, dacă sunt lipsiţi de educaţie, necitiţi şi mânaţi doar de pofta de putere, să ducă lucrurile din rău în mai rău. Suferim în recesiune mai rău decât era inevitabil pentru că nu există nici un fel de model economic de gestiune a crizei. Nici o experienţă de guvernare oricât de falimentară, nici un eşec al politicilor lor nu-i atinge. Ei zic mai departe că sunt excelenţi.

N-ar trebui să fie o surpriză ceea ce gândesc mulţi tineri studenţi de azi, reflectat într-o cercetare sociologică din care spicuiesc: "...înainte de 1989 era un trai mai bun pentru că fiecare primea atât cât merita; existau abuzuri, e clar, dar cu siguranţă nu atâtea câte sunt azi" sau "termin o fa­cultate şi dacă găsesc ceva de lucru nu va avea vreo legătură cu ce am învăţat".

Socie