Am refuzat să public orice frânturi de informaţii vânturate de Vadim privind starea (precară) de sănătate a preşedintelui României. Pentru că, pe de o parte, o repet, nu fac trafic cu moartea (fie ea şi indusă interesat), respectiv, pe de altă parte, fiindcă preşedintele PRM e mai puţin credibil chiar şi decât Băsescu însuşi. Nici măcar ieri seară, când toată media se isterizase la auzul veştii că şeful statului a trecut pe la Spitalul Militar, nu m-am ostenit să mă preocup în mod special. Aşa că mi-am continuat obişnuitul program şi am ieşit cu prietenii la masă.
L-am văzut, însă, azi-noapte, pe Băsescu, pus în geamul cârciumii, să vadă poporul suveran că stă pe picioare, sfidător şi bolnav. Da, omul ăsta e bolnav de ură. Pe toţi cei îndrăznesc să gândească, să voteze, să trăiască altfel decât cum crede el că e bine. Ce legătură aveau mogulii la care se răţoia el cu starea lui de sănătate? Ce vină au reporterii ăia (chemaţi de binevoitorii Cotrocenilor la noua crăşmă a lui Gino Iorgulescu) că-şi făceau meseria şi încercau să verifice o informaţie pe care, oficial, tăcătorul de cuvânt al unei instituţii publice nu fusese-n stare s-o ofere?
Oriunde-n lumea civilizată, rezultatele "analizelor periodice" ale preşedintelui în exerciţiu sunt accesibile pe site-ul institutiei unde acesta are cartea de muncă. Numai în ţara care angajează şi plăteşte tăcători de cuvânt, un lider politic scelerat publică, într-o revistă, scenarii medicale apocaliptice la care nu se răspunde. În acelaşi timp, "sănătosul de serviciu" face pe interesantul, întretine tensiunea şi, în final, iese-n gura birtului (doar nu în foaierul Operei) şi ne cere să-l credem pe cuvânt de onoare că-i ţeapăn ca erecţia. N-avem lege pentru publicarea pe site a buletinului medical periodic al celui mai înalt om de stat, dar avem o majoritate parlamentară confortabilă care poate rezolva cazul
