Ne macină atâta spontaneitate. Prea se întâmplă toate pe neaşteptate. Un pic de rigoare europeană ne-ar trebui. În aceşti 20 de ani, diverşi politicieni au făcut ocolul scenei politice în 4-5-6 partide, fără a urma un plan de acţiune. E de înţeles aruncarea în aer a planificării de tip socialist care oferea prea puţin spaţiu de manifestare liberei iniţiative. Dar acum s-a trecut în partea cealaltă a organizării statale. Spontaneitatea face ravagii. De aceea, poate se vorbeşte tot mai mult despre organizarea unui festival naţional al lipsei de caractere, sub patronajul înalt al preşedintelui şi cu participarea tuturor oficialilor de stat şi de partid. Acest festival va da predictibilitate acţiunilor din arena politică şi, în genere, relaţiilor dintre oameni.
Din câte se poate bănui, festivalul va fi organizat şi pe orizontală, şi pe verticală. În fiecare sat, în fiecare comună, în fiecare orăşel, în fiecare municipiu, în fiecare judeţ, se vor întâlni, într-o competiţie a lipsei de caracter, membrii fiecărui partid şi, apoi, câştigătorii partidelor între ei. În perioadele imediat următoare, conform unei programări centrale, vor avea loc permutări între partide. Ideologiile şi doctrinele vor fi arse cu fierul roşu, spre a nu mai rămâne din ele nici măcar o urmă.
Se vor da probe riguroase la diverse capitole ale lipsei de caracter: laşitatea, minciuna, viteza în întoarcerea armelor, cinismul, amnezia, abjecţia, neruşinarea. Nici una din aceste probe nu va fi în primii ani obligatorie, deoarece oamenii încă nu sunt obişnuiţi cu performanţa în materie de lipsă de caracter. Unii dintre ei mai au amintiri ale seriozităţii şi linearităţii de comportament. Sunt şi persoane cu dificultăţi în schimbarea opiniilor. Nu se poate trece chiar aşa, lesne, peste diversitatea felurilor de a fi ale oamenilor. În scopul grăbirii acestui proces de integrare în no