Abia se consumase ediţia a treia a mondialului de fotbal, ediţia franceză din 1938, cu a doua victorie italiană şi armele au început să zăngăne pe bătrânul continent. În toamna aceluiaşi an Franţa a fost ocupată de trupele lui Hitler, pentru ca în anul următor Polonia să fie invadată de trupele germane, ceea ce a declanşat a doua conflagraţie ar-mată.
În partea cealaltă a lumii, Japonia care urma să organizeze Jocurile Olimpice din 1940, trimite trupe în China. Flacăra războiului se aprinde şi în Balcani, Albania şi Grecia fiind atacate de Italia iar Germania a atacat Iugoslavia. În Africa Musolini trimite trupe în Somalia şi Libia, Mapamondul este în flăcări. Cine se mai gândea la sport? Jocurile Olimpice din 1940 şi 1944 nu s-au mai organizat, ca de altfel şi mondialelede fotbal din 1942 şi 1946.
Pe 9 mai 1945 se restabileşte pacea, când s-a proclamat ziua victoriei, dar jertfele războiului au fost imense, 40 de milioane de victime.
Un congres istoric
În iulie 1946 în Luxemburg a avut loc al 25-lea Congres al FIFA, Congres care prin deciziile luate a devenit unul istoric.
Cu acest prilej s-a stabilit ca denumirea Cupei Mondiale să poarte numele primului preşedinte şi a celui care a pus bazele Campionatulelor Mondiale, Jules Rimet, aflat la al 25-lea an în fruntea forului mondial.
Tot la acest Congres şi-au depus actele de afiliere şi au fost acceptate Anglia, care a renunţat la izolare, şi Uniunea Sovietică. În schimb au fost excluse federaţiile de fotbal din Germania şi Japonia ca ţări vinovate de dezlănţuirea războiului mondial.
Congresul a stabilit şi ţara în care urma să aibă loc ediţia a IV-a a Campionatului Mondial.
Brazilia a candidat în 1938, alături de Germania, Argentina şi Franţa, care de altfel a obţinut învestitura. În acelaşi an la ediţia a treia, Brazilia în ascensiune a obţinut medaliile de bron
