Mulţumesc revistei Observator cultural că m-a nominalizat pentru premiile sale anuale, Mă simt onorat şi îndatorat pentru introducerea cărţii mele (al cărei titlu nu e Medgidia, ci Medgidia, oraşul de apoi) în competiţie, dar nu vreau să particip la ea.
Nu mă îndoiesc de probitatea juriului revistei. Am însă o obiecţie de principiu faţă de tehnica întrebuinţată în ceea ce priveşte premiul publicului, un joc de-a click pe un nume, din computer, care poate funcţiona pentru premiile de popularitate, dar nu şi pentru a obţine o imagine valabilă a preferinţelor cititorilor faţă de cărţile care li se propun spre evaluare.
Spre deosebire de topurile de la tîrgurile de carte de la noi unde publicul votează pentru cartea cea mai rîvnită, ceeea ce e una, un clasament făcut după o presupusă lectură a reprezentanţilor publicului nu mi se pare că mai funcţionează.
Înţeleg că Observatorul cultural încearcă să aibă şi astfel o relaţie interactivă cu cititorii săi, dar un asemenea clasament nu ar avea relevanţă la titluri de carte decît în măsura în care cei ce apasă pe tasta preferinţelor lor ar putea fi verificaţi că au şi citit cartea pentru care îşi dau click-ul.
PS. Doamna Carmen Muşat mi-a explicat puţin mai devreme că extragerea mea din sondajul Observatorului cultural ar strica regulile după care a fot alcătuit acest joc şi ar da peste cap şi jocul. Dacă nu se poate, asta e. Rămîn însă la părerea mea asupra lipsei de relevanţă a sondajelor despre cărţi făcute cu click-ul.
Mulţumesc revistei Observator cultural că m-a nominalizat pentru premiile sale anuale, Mă simt onorat şi îndatorat pentru introducerea cărţii mele (al cărei titlu nu e Medgidia, ci Medgidia, oraşul de apoi) în competiţie, dar nu vreau să particip la ea.
Nu mă îndoiesc de probitatea juriului revistei. Am însă o obiecţie de principiu faţă de tehnica întrebuinţată în ceea ce