Galeria Veroniki Art din Bucureşti găzduieşte până la 17 martie expoziţia personală lui Ştefan Pelmuş, „Semnele duratei“. 60 de picturi şi desene marchează 60 de ani de viaţă şi 40 de ani de creaţie ai artistului.

Întâlnirea cu arta lui Ştefan Pelmuş lasă întotdeauna sentimente amestecate. La prima privire, mozaicul de figuri bizare, prinse într-o mişcare când riguros structurată, când învârtejită, trezeşte un sentiment de bună dispoziţie. Există acolo o vitalitate care cucereşte. Observarea atentă schimbă în bună măsură prima impresie. Frunzele, florile, efigiile omeneşti, imaginile epurate ale animalelor creează o lume inedită, în care fiecare element devine simbol. Iar fiecare simbol pare coborât dintr-o altă lume, cu regulile şi direcţiile ei spirituale.

Istoria credinţelor omenirii

S-ar putea vorbi despre creştinism privindu-i compoziţiile structurate în jurul unei cruci sau aripile de îngeri, heruvimi, cum îi numeşte chiar în titlul lucrărilor. ­S-ar putea vorbi despre Egiptul antic, la descoperirea lui Horus şi a ochiului lui deschis asupra lumilor.

S-ar putea vorbi despre icoanele populare când vrejurile plantelor par să-şi lase seva în paharele prin a căror transparenţă descoperi lichidul vieţii. ­S-ar putea vorbi despre panteism în această lume în care oameni, animale, plante par a fi unite după principiul vaselor comunicante.

O adevărată istorie a credinţelor omenirii se aliniază în registrele orizontale, ca în frescele egiptene sau medievale ale „Iconostasului" său. Termenul creştin devine recipient pentru simbolurile spirituale ale epocilor suprapuse. Crucea construieşte simetria unui „Manuscris Yantra", suportând deasupra ei triunghiul înscris în cerc, care aminteşte, voit sau nu, simbolurile masonice, iar „Roata vieţii", împărţită egal între lumea de deasupra şi cea de desubt, îşi pierde câte o spiţă ce conţine un om,