A moştenit meseria de la tatăl său, iar cu multă răbdare şi îndemânare, olteanul transformă tabla în obiecte ornamentale sau în obiecte utile în gospodărie.
Au trecut mai bine de 20 de ani de când a început să facă primele turle pentru biserici şi case, dar practică şi acum meseria de tinichigiu cu multă pasiune. „Am lucrat la IPA, iar când am ieşit la pensie a preluat de la tatăl meu sculele şi această meseria. Ştiam dinainte să lucrez cu tabla, dar pentru că avusesem serviciu nu am avut timp să fac prea multe obiecte“, îşi aminteşte Mihai. După Revoluţie şi-a făcut o echipă de muncitori şi a început să facă primele turle, la case şi biserici. „Nu mi-a fost niciodată teamă că nu o să îmi iasă o turlă sau un acoperiş aşa cum mi-am propus. Dacă faci totul de drag nu are cum să nu îmi iasă. Am avut norocul să moştenesc şi îndemânarea de la tatăl meu, de aceea totul mi s-a părut uşor şi plăcut. Ai o satisfacţie foarte mare să vezi că din mâinile tale a ieşit ceva deosebit, iar clientul îţi apreciază munca“, mărturiseşte olteanul.
A făcut sute de acoperişuri cu turle
Cel mai complicat model prinde formă în mâinile tinichigiului din Slatina. Până acum a făcut sute de turle, care mai de care mai frumoase, pe la casele şi bisericile din ţară. Acum însă, oamenii preferă acoperişurile simple, din tablă modernă, iar Mihai Crăcană îşi găseşte mai greu clienţi. „Înainte, oamenii care aveau o situaţie materială bună îşi făceau casă cu turle, să se deosebească de ceilalţi din sat. Acum, doar ţiganii îşi construiesc acele palate cu turle multe şi am mai puţin de lucru. Mai prind lucări la biserici, dar pe criza asta este mai greu“, spune tinichigiul.
Când nu este plecat prin ţară, Mihai Crăcană îşi face de lucru acasă. Transformă tabla în găleţi, tăvi, făraşe, ciurele sau forme de prăjituri. „Toate sunt făcute din tablă şi cositor. Sunt migăloase, dar d
