Mircea Geoana nu mai are rabdare. Stie ca in ciuda tuturor sanselor, in ciuda tuturor realitatilor, visul sau de o viata este mai aproape ca oricand sa se implineasca.
Geoana se pregateste sa devina presedinte asa cum Borcea de la Dinamo s-a pregatit pentru Liga Campionilor ani si ani la rand, pentru a sfarsi invins de fiecare data. Geoana nu a realizat niciodata ca este al doilea om in stat si nici importanta acestei functii. Nici macar cand toate blogurile vuiau ca sanatatea lui Traian Basescu este terminata, nici atunci Geoana nu a fost surprins de fiorul gandului ca ar putea deveni presedinte.
Astazi, Geoana ar trebui sa se simta mai aproape de Cotroceni decat a fost in seara de 6 decembrie 2009, pana la ora trei dimineata. Atacurile virulente ale celor trei crai PD-L specialisti in legislatie din Parlament, care cereau ba revocarea, ba suspendarea, ba demiterea, ba retragerea lui Geoana, pentru ca in final nici ei sa nu mai stie pe ce temei sa ceara disparitia lui Geoana din fruntea Senatului, ar trebui sa ii dea de gandit serios fostului presedinte social democrat.
Daca ar fi sa gandim in termenii moralitatii politice, din moment ce PD-L isi doreste disparitia lui Geoana din fruntea Senatului, la fel si-ar putea dori si Geoana, si ar putea spera sa se intampla, ca Basescu sa dispara din fruntea tarii. Iar ultimele intamplari demonstreaza ca nu exista decat o singura cale pentru implinirea acestui vis.
Plecand de la aceste premise, lui Geoana ii ramane doar sa se roage. Pana la urma, ochi pentru ochi, functie pentru functie si sanatate pentru sanatate. CCR a complicat putin apele relativ linistite in care se scalda Geoana. O decizie a CCR din 2005 a readus aminte PSD-ului ca doar el ii poate retrage sprijinul lui Geoana din fruntea Senatului, fara a pierde fnuctia, ba avand posibilitatea sa numeasca pe altcineva di
