Fluturaşii şi racheta de badminton, principiile ferme, dar şi non-conformismul au fost instrumente de educaţie pentru cei 6.000 de elevi ai lui Tino Ferrario.

Spumos în limbaj, atipic, controversat, dar şi extrem de iubit. "Un dinozaur al vremurilor noastre şi un profesor dificil", după cum singur se caracterizează, Tino Ferrario este născut din tată italian şi mamă româncă.

De la ambii a moştenit, în ordine, "plăcerea vieţii, dar şi stabilitatea". În 30 de ani a fost profesor de educaţie fizică doar în două localităţi: Parepa, o comună unde a primit repartizare de la facultate şi Berceni, localitatea unde este profesor de 20 de ani.

Oamenii din Berceni spun, în glumă, despre el, că doar un bust în faţa Primăriei îi mai lipseşte pentru implicarea totală în educaţia copiilor şi în viaţa comunităţii.

Este celebru pentru că, în perioada comunistă, nu admitea ca elevii să i se adreseze cu "tovarăşul profesor" şi purta pantaloni scurţi.

"Mă tutuiam cu cei mici şi mă amestecam printre ei. Nimeni nu vedea diferenţa. Poate că am fost dificil pentru directorii mei. Făceam numai ce îmi plăcea mie, mă duceam numai acolo unde vroiam şi aplicam doar principiile care îmi plăceau mie", spune profesorul.

Este vorba însă despre principii de educaţie "mult gândite". Tino Ferrario crede că sportul este un instrument extraordinar de creştere pentru copii.

"Pe cei mici ar trebui să-i învăţăm să alerge după trofee şi medalii, să tremure de efort, să meargă mai departe şi să conştientizeze când pierd. Altfel, creştem adulţi slabi, iar eu mă simt răspunzător pentru această slăbiciune", crede Tino Ferrario.

6.000 de "cărămizi"

În 30 de ani de activitate speră că a pus o "cărămidă sau măcar o pietricică" în fiecare dintre cei peste 6.000 de elevi care i-au trecut prin mână. "Îi şi vizualizez, sunt un oraş întreg aproape, în care am investit