Nu m-am hotarît, pînă am terminat cartea lui Schlink, dacă teroristul Jorg este personajul principal.

Jorg este un terorist abia ieşit din închisoare căruia sora sa, Christiane, îi organizează un week-end de bun venit acasă împreună cu – pare-se – cîţiva dintre cei mai vechi prieteni ai săi. Jorg însă – teroristul Jorg – este un tip timid, care doarme în cămaşă de noapte şi e încurcat cînd prietenii săi află asta, care se sperie cînd fiica a doi dintre ei (o adolescentă aflată la vîrsta colecţionării de victime masculine interesante) încearcă să-l seducă, Jorg se fîstîceşte, se teme, suferă şi răspunde naiv.

Şi, iată, un roman cu o ancora istorică (fie-mi iertat, nu aş zice că romanul e o ficţiune istorică), poate fi, pentru un pasionat de teorii conspiraţioniste, o încercare de a “spăla” teroristul global de oprobiul colectiv. Daca aş lucra în departamentul de marketing al unei organizaţii teroriste (presupunînd că acestea au departament de marketing ) aş comanda scriitorilor celebri asemenea cărţi. Şi le-aş plăti cu bani grei. Asta pentru că, la finalul cărţii, mai bine de jumătate dintre cititorii lui Schlink şi-ar lăsa chiar copiii în grija unui personaj ca Jorg. Balonul de săpun pe care Schlink îl construieşte în jurul personajului său e unul similar baloanelor de săpun în care majoritatea dintre noi existăm: Jorg a luptat într-un război pe care l-a crezut al lui, mult după ce prietenii săi l-au abandonat. A comis păcate capitale, dar le-a comis crezînd în nişte idealuri. A luptat pînă la capăt pentru ceva în care credea. Şi acel ceva – o revoluţie – se întoarce împotriva sa. Singur în faţa sistemului. Astfel, criminalul cu sînge rece a fost, după puţine pagini de dialoguri, transformat într-un personaj interesant, daca nu chiar plăcut. Great work, mr Schlink!

Al doilea personaj remarcabil al cărţii este – cum altfel – o femeie: sora te