…si asta in viitorul cat se poate de apropiat, nu pe termen lung, prin politica pas-cu-pas, daca nu vreti sa sfarsiti in postura lui Ion Iliescu, care atat a reformat PCR-ul din interior pana cand atat oamenii cat si istoria s-au saturat si l-au ”reformat” de capul lor, cum s-au priceput mai bine – din strada. NU vreti sa sfarsiti, aidoma lui Ion Iliescu, leganandu-va la batranete cu iluzia ca voi ati facut revolutia, NU ati fost doar niste amarati profitori.
Atunci, ca si acum, timpul nu mai are rabdare – stiti. Lumea e in criza – stiti. Europa e in criza – stiti. Romania e in criza – stiti. Clasa politica e in criza – stiti. PD-L-ul e in criza – stiti si asta. “Acum”, e mai “acum” decat niciodata in ultimii douazeci de ani – si asta fara false alarmisme. Nu sunt Ionica. Nu tip ca vine lupul. Constat doar. Timpul nu mai are rabdare. Oamenii nu mai au rabdare. Cand nici timpul si nici oamenii nu mai au rabdare, sanse sunt ca lucrurile vor sfarsi in tragedie. Nu trebuie s-o recunoasteti cu voce tare – e suficient daca o simtiti in rarunchi.
Bine, bine, ati putea spune, si-atunci de ce noi? De ce tocmai noi? Doar n-o sa rezolvam noi si problemele clasei politice, ale Romaniei, Europei, lumii? Nu, n-o sa le. Ati oferi, insa, ceea ce nu poate oferi nici FMI-ul, nici Comisia Europeana si nici schimbarea situatiei geostrategice – ati oferi un punct de reper. Oamenii rezista la multe – la foame, razboaie, cutremure, genocid – dar nu si la lipsa reperelor.
Oferiti-va, asadar, ca punct de reper NU pentru ca oamenii sa rastoarne lumea, ci pentru a putea-o impiedica sa se prabuseasca.
De ce “voi”? Pentru ca “voi”, nu “noi” v-ati decis sa va sacrificati, din interiorul unui partid, in folosul binelui public – si-o spun fara umbra de ironie. “Noi” am preferat calea mai “caldicica” a chibitatului de pe margine, in care iti poti permite sa scuipi broasca de
