Vlad Stoicescu: „Ediţia de luni a «Evenimentului zilei» a găzduit, sub semnătura mea şi a Livianei Rotaru, mărturia unor ucraineni primiţi cu focuri de armă într-o comună doljeană, în zilele fierbinţi ale Revoluţiei”. Sursa: EVZ

În aceeaşi zi, cotidianul „Adevărul” a demarat un serial care promite clarificarea misterelor venite pe turnanta unui decembrie 1989 despre care nici astăzi nu ştim foarte multe.

Au început cu demontarea aceluiaşi incident din localitatea Brădeşti, perspectiva fiind însă răsucită la 180 de grade în raport cu cea adoptată de EVZ. Aici, victimele cu paşaport sovietic v-au vorbit despre cum diferenţa dintre „turişti” şi „terorişti” poate fi, uneori, anulată în câteva secunde.

„Adevărul” v-a spus o poveste cu final mai digerabil: o parte dintre ucrainenii implicaţi în incident erau, de fapt, agenţi sub acoperire. Diferenţa de perspectivă nu e o crimă: presa filtrează informaţiile pe care le are la dispoziţie, intermediind o parte din realitate către un public care nu are nici timpul, nici resursele de a investiga pe cont propriu.

Cazul „teroriştilor sovietici” de la Brădeşti e grăitor însă pentru modul în care preferăm să vedem forme acolo unde nu este fond. E meteahnă veche, întreţinută cu sfinţenie. Nicolai şi Sofia au fost amândoi atinşi de gloanţele Armatei Române în acea zi de 25 decembrie. Doamna Demciuk era cadru al Ministerului de Interne sovietic. Adică, uşor suspectă.

Ce-a căutat Sofia în bostănăria lui nea Mărin? Fochiştii teoriei conspiraţiei ne-ar spune că e un caz demonstrativ pentru implicarea KGB-ului în Revoluţia română. Sofia a primit zece gloanţe, a fost pe punctul de a fi linşată de mulţimea înfierbântată, iar, la final, a aterizat într-un spital unde i-au fost extrase fragmentele metalice „pe viu”. Un tratament demn de un „agent provocator”.

Adevăru