“Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă” e o veche zicală care pare să caracterizeze perfect bravul popor român. Dacă state precum Elveţia şi Israel s-au dezvoltat chiar şi în lipsa unor resurse naturale diversificate, românii se încăpăţânează să stea la mâna altora, în ciuda contextului natural favorabil. Iar când acest defect se reflectă direct în facturile noastre, nu mai vorbim despre un moft, ci despre o situaţie care se cere remediată. Tot ce ne lipseşte este un strop de iniţiativă şi de bună-credinţă. O fi mult, o fi puţin? Se vorbeşte despre gazoducte şi despre independeţă energetică. Un lucru bun, deşi nu este vorba decât despre o mutare a dependenţei de la ruşi către sud, tot în Comunitatea Statelor Independente (foste membre ale URSS). Ne pregătim să importăm din ce în ce tot mai mult gaz, în condiţiile în care cea mai mare parte a acestuia este folosit la producerea de energie electrică şi termică, prin ardere. Să nu uităm, însă, că nu am epuizat soluţiile autohtone menite să ne asigure independenţa energetică. Una dintre acestea, cu efecte benefice pe termen lung asupra buzunarelor noastre şi asupra mediului, ar putea fi sursele de energie alternativă. Potenţialul energetic eolian al României este de 14000 de MW. Acesta depăşeşte de câteva ori producţia anuală de energie nucleară de la Cernavodă. Suntem în top în privinţa potenţialului dar codaşi în privinţa valorificării. Principalele probleme sunt costurile ridicare de construcţie şi de racordare la reţeaua de energie naţională. Potenţialul energetic solar este şi el unul important, mai ales în zonele de câmpie. Şi aici valorificarea nu se ridică la nivelul ofertei naturale. Ministrul Mediului anunţa ieri repornirea programului “Casa Verde” pentru persoane fizice. O veste bună! În cazul hidroenergiei situaţia se prezintă mai decent. O mare parte din potenţialul hidroenergetic este dej