Exista o seama de autori români (foarte seriosi) care au scris intr-un mod nonconformist despre Stefan cel Mare ori despre alti domnitori români intrati in legenda. Câteva dintre aceste eseuri au si fost adunate intr-o interesanta carte: "Altfel despre Stefan cel Mare" (Ed. Anastasia, 2004). Iata numele semnatarilor acestui volum colectiv: Alexandru Elian, Maria Magdalena Szekely, Stefan S. Gorovei, Dumitru Nastase, Ovidiu Olar, Pr. Ioan Moldoveanu, Sorin Dumitrescu, Andrei Scrima, Anca Manolescu si Ovidiu Cristea.
In spiritul articolului nostru de acum o saptamâna - pe care il vom continua acum - unul dintre autorii de mai sus, Ovidiu Cristea, (preluând o idee dezvoltata de Gilles Constable), suprinde de altfel relatia maestru-discipol ilustrata arhetipal in spatiul occidental de Bernard de Clairvaux si regele Ludovic al VII-lea. "In Evul Mediu, in Occident, ca si in lumea ortodoxa, infrângerea era vazuta ca o pedeapsa a lui Dumnezeu, ca o urmare a mâniei divine. Aceasta idee devine mai puternica atunci când este vorba de un razboi sfânt, purtat impotriva dusmanilor credintei" noteaza O. Cristea (p. 287). De unde si dialogul moralizator desfasurat intre sfântul Bernard si rege. Monarhul este obligat sa inteleaga ca esecul celei de-a doua Cruciade i se datoreaza in buna masura: isi pusese mai mare speranta in propriile-i puteri decât in ajutorul divin...
Tot astfel se petrece, vom vedea, in legenda pe care am inceput a o discuta data trecuta, "Stefan cel Mare si ingerii", incercând o decriptare, alaturi de Andrei Scrima. Se arata deslusit aici, precum vom intâlni si-n alte legende inrudite, traseul initiatic al domnului moldav. Eseul Pr. Scrima a fost publicat, partial, si in cartea sus-mentionata dar, integral, in volumul "Experienta spirituala si limbajele ei" (Ed. Humanitas, 2008).
…Eroul devine deja un "tânar voinic" care va intâlni in padure
