…am senzatia ca Gandul incearca sa umple golul lasat liber de catre disparitia Cotidianului, incercand sa recupereze publicul acestuia. A inceput sa aiba exclusivitati, stie sa descopere “subiectul” acolo unde nu este evident, deschiderile de prima pagina imi amintesc, in ultima vreme, de cele din Cotidianul – sunt altfel. Ultima transformare a platformei online gandul.info face parte integranta din aceeasi strategie.
Cred ca e greu sa contesti faptul ca, dintre cotidianele romanesti care au mai ramas pe piata, Gandul online a devenit, in ultima vreme, cea mai atractiva alegere. Acestea fiind spuse, cred ca, pana la ajunge din urma defunctul Cotidianul, Gandul mai are ceva de lucru. Deocamdata doar doua observatii in fuga – cu rugamintea de a contribui si dumneavoastra:
(1) in termeni de layout al paginii online (parc-asa se zice), solutia pe trei coloane, copiata, dupa cum remarca Mihnea Maruta, de la Huffington Post, nu mi se pare cea mai inspirata. Ba, ca sa fiu sincer, mi se pare prea monotona si relativ greu de urmarit. Se poate, asadar, lucra mult mai mult la structura. Dar asta se poate rezolva – e, la urma urmei, o problema tehnica la care se preteaza o solutie tehnica.
Mai grav, din punctul lor de vedere, de buna seama, mi se pare (2) calitatea scriiturii. Oricat s-ar stradui – si s-au straduit mult in ultima vreme, cu rezultate notabile – redactorii, reporterii si colaboratorii Gandului n-au reusit sa se dezbare de “duhul” fostului Adevarul. Si nu ma refer in termeni de orientare politica sau ideologica, ci in termeni de stil: obosit, prafuit, vadit manipulatoriu (cam ca si Cotidianul lui Nistorescu). Sindromul devine cu atat mai evident taman in locul in care ar trebui sa ca ziarul sa se “personalizeze” – la capitolul opinii, comentarii, bloguri. Cu doua exceptii notabile, CTP si Lelia Munteanu nu reusesc sa mai identific vreo scriitura
