Îi scriem numele în versiune poloneză: Fryderyck Chopin (1.03.1810-17.10. 1849). Îl pronunţăm cu sonoritate franceză. Heinrich Heine adaugă portretului creatorului încă o amprentă geografică atunci cînd consideră că personalitatea sa îmbină cavalerismul şi durerea poloneze, fineţea franceză şi romantismul profund german. În scurta sa intervenţie din deschiderea Festivalului Internaţional Chopin, sîmbătă, 27 februarie, în sala Enescu a Universităţii de Muzică din Bucureşti, Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din Bucureşti, a rezolvat dilema numindu-l pe Chopin un muzician european pentru care graniţele s-au şters definitiv. Într-adevăr, nu este nevoie de festivaluri şi aniversări sau comemorări ale unor perioade însemnate de ani, ca opera lui să fie adusă în prim-planul vieţii culturale internaţionale. Ea nu a mai ieşit din lumina puternică a reflectoarelor şi s-a impus definitiv în repertoriile pianiştilor şi în sufletele melomanilor, încă de la primele audiţii.
Un bicentenar Chopin nu face decît să reconsidere sub semnul, nu atît al modernităţii, cît al autenticităţii şi corectitudinii problemele de interpretare şi de percepţie, să readucă în memorie unele detalii biografice uitate şi să provoace concerte-eveniment în care muzica maestrului să fie cîntată de cei mai buni dintre cei buni. Sub aceste trei semne a fost gîndit şi conceput şi Festivalul Internaţional Chopin, organizat de Centrul de Excelenţă al UNMB şi beneficiind de susţinerea unor importante instituţii de cultură din Bucureşti, printre care Institutul Polonez, Filarmonica „George Enescu“, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Radiodifuziunea Română.
Despre cum se gîndeşte, cum se simte şi cum se cîntă Chopin astăzi, cursanţii unui masterclass de interpretare pianistică au aflat de la prof. univ. dr. Alicja Paleta-Bugaj, şefa catedrei de pian
