…ma fascineaza. Ma fascineaza felul in care oamenii se mint singuri. E o schizoidie la nivelurile cele mai inalte si la cele mai joase. Toata lumea practica, fara ridicari din sprancene, o poezioara ridicata la rang de principiu: “Eu sunt mic, nu stiu nimic, tata-n pod beleste capra”. Mai, si ce-o mai beleste!
Nu voi intra acum in toate detaliile – la nivel “inalt” se minte, bunaoara, Emil Boc, dar si Andrei Marga (asta ca sa dau exemple din Cluj – situatie pe care o cunosc ceva mai bine). Despre restul clujenilor nu-s sigur: de la Nicoara incolo s-ar putea sa se lase mintiti stiind foarte bine ce fac. Astia nu mai au iluzii.
Ceea ce ma intereseaza acum e principiul - clasic vorbind – exista bine si rau. Clasic vorbind, oamenii se incapatanau sa spuna ca nu e bine sa ucizi, sa furi, sa faci prostii cu mama ta, etc. De ce? (Pentru ca de justificari - vezi postarea anterioara cu drumul la Canossa – avem cu totii, tot timpul, nevoie.) De ce? Pentru ca asa a zis Doamne-Doamne?
Relativistii sunt perfect de inteles. Poate ca nu exista (este, de fapt) nici un Doamne – Doamne. Poate ca toate batranicile care se inchina si pupa icoanele, dimpreuna cu tinerii, fac niste gesturi doar pentru a-si asigura confortul psihic. Se prea poate – nu cred, si pot demonstra de ce, dar asta nu e treaba mea acum. Treaba mea acum e a vorbi despre ipocrizie.
Suntem ipocriti – si eu sunt primul in linia de asteptare. Curvari, fumatori, betivi au fost de cand lumea si pamantul. Abia acum, insa, ridica pretentia de a fi acceptati ca atare. Abia acum, anormalul ridica pretentii la normalitate – si, credeti-ma, stiu despre ce vorbesc. Nimeni nu mai e personal responsabil – de vina sunt genele, educatia, societatea – niciodata noi. Niciodata eu. Eu, nu – ei, da! Cine ridica primul piatra? Eu! O ridic pentru a mi-o trage in cap. Merit.
NU asta e, insa, cu adevarat inter