Partidul Social-Democrat si Partidul National Liberal par sa-si fi rezolvat problemele interne. Si-au batut in cuie liderii, iar vagoanele par ca s-au incolonat cuminti in spatele lor. Sa cante lautarii si sa ne veselim, urmeaza opozitia!
Sinele, insa, inca trosnesc. Mai ales la curbe - in Romania nu suntem sanatosi daca nu gasim un carliont drept cea mai mica distanta intre doua puncte. Atat Victor Ponta cat si Crin Antonescu s-au proclamat imparati ai opozitiei si au o problema de cate ori ii intreaba cineva "dar cu... ceilalti veti colabora?".
Cum sa nu te dezici cu toate fortele de adversarul traditional? Recte liberalii de social-democrati si viceversa? Pai nu te dezici, deoarece da incredibil de prost sa pretinzi amnezie colectiva dupa ce in urma cu cateva saptamani ridicai patru manute in aer, de bucurie ca l-ai bumbacit pe Uciga-l toaca de la Cotroceni.
Asa ca mai bine se aseaza pe sticla televizorului o baltire calduta. Intrebarea e cat o vor tine asa? Daca vor sa faca pasul de la declararea ca principal partid de opozitie la savarsire, si sa para si credibila aceasta dispunere pe campul de batalie, flacaii trebuie sa-si incrunte gheoagele unii spre ceilalti.
Asta, fireste, in situatia in care garnitura rosie si garnitura galbena trag intr-adevar in cate-o directie unitara.
La liberali, pare ca presedintele a reusit sa calmeze vocile care nu se impacau cu limitarea accesului la functii, iar cei despre care se auzea ca vor dezerta au gasit un darab de timp sa vina la microfon ca sa-si manifeste solidaritatea cu echipa unica. Din cate am vazut eu la congres, pe liberali ii tine laolalta ceva ce nu gasesti la altii: constiinta unei doctrine, impresia de partid boieresc unde da bine sa te afli, un material de costum de calitate, foarte scump, si, ici-colo, cate-o unda de istorie.
In acelasi
