Ministerul Finanţelor a emis recent Ordinul nr. 99/2010 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind procedura de acordare a amânării la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 64 din 28 ianuarie 2010. Deşi actul normativ urma să vină în sprijinul firmelor afectate de criză, oferindu-le o perioadă de respiro pentru achitarea obligaţiilor fiscale restante, OUG nr. 92/2009, iar mai târziu Legea nr. 363/2009 nu oferă practic un avantaj prea mare contribuabilului, având în vedere majorările de întârziere pe care acesta ar urma să le plătească în caz că aplică pentru o asemenea procedură, susţin consultanţii fiscali.

Potrivit acestora, noile norme stabilesc că firmele pot să beneficieze de amânarea la plată chiar dacă înregistrau datorii la data de 30 septembrie 2008, abrogând articolul care până în prezent prevedea această obligaţie. Dar, pentru a beneficia de amânare, firmele sunt obligate să constituie garanţii sub forma scrisorii de garanţie bancară sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini, în vederea instituirii măsurilor asiguratorii. Deci, deşi poate părea o măsură în favoare firmelor afectate de criză, realitatea ţine să contrazică legea. Prevederile în vigoare spun că, pe perioadă în care firmele sunt amânate la plată, se plătesc datorii de întârziere, care sunt în momentul de faţă de 37,5%.

"Ordonanţa 92 era foarte greu de aplicat. Aproape imposibil. În primul rând aveai nevoie de garanţii în suma pe care vroiai s-o amâni. Apoi, penalizările erau foarte mari, de 0,1% pe zi. Prin reducerea necesităţii de garantare şi prin reducerea la jumătate a dobânzii, această facilitate va deveni oarecum atractivă", a declarat pentru Curierul Naţional, expertul fiscal Gabriel Biriş.

Garanţii

Garanţiile constituite şi/sau bunurile oferite în vederea instituirii