In 1940, cand Jean-Jacques Delorme era copil si traia in Lisieux, Normandia, colegii ii spuneau "bastard" sau "fiu de Boche", un termen ofensator care desemneaza nemtii. Delorme nu stia exact ce inseamna aceste cuvinte, dar il faceau sa se simta ca un proscris, scrie The Independent.
Viata acestuia a fost diferita de a celorlalti copii, inca de la inceput. De la nasterea sa, in octombrie 1944, a fost crescut de bunica, pana la varsta de cinci ani. Abia cativa zeci de ani mai tarziu a aflat de ce mama sa nu putea sa stea cu ei in acea vreme: fusese condamnata la un an de inchisoare, pentru asa-numita "colaborare orizontala". In plus, primise cinci ani de "degradare nationala", adica pierderea unor anumite drepturi, pentru crima sa de a comite "jignirea nationala", adica de a se culca cu inamicul.
Delorme nu este un caz izolat. Este doar unul dintre cei 200.000 de copii din Franta cu tatii soldati nemti care au ocupat tara in timpul razboiului. Dupa ce razboiul a luat sfarsit, presupusii colaboratori au fost executati, iar femeilor care "colaborasera orizontal" li s-a ras parul si au fost plimbate pe strazi, in timp ce multimile le batjocoreau, apoi au fost incarcerate. Mama lui Delorme a fost una dintre "femeile barbierite".
Delorme s-a lovit de tacere si discretie cand a incercat sa afle cine este tatal lui. Primele suspiciuni le-a avut la varsta de 12 ani. "S-a nascut sora mea si mama mi-a dat cartea familiei, ca sa notez nasterea ei", isi aminteste Delorme. "Am observat o nota intr-o margine cu numele meu, care spunea ca sunt un copil nelegitim de tata".
"Mama s-a casatorit cand eu aveam patru ani, si am luat numele sotului ei, care m-a recunoscut oficial ca fiind fiul lui. Am intrebat-o pe mama cine este tatal meu si nu a vrut sa imi spuna. Nimeni nu voia sa imi spuna. Simteam ca sunt diferit de fratii si surorile m
