Croitoresele, ospătăriţele, poliţistele sau farmacistele sunt doar câteva dintre femeile are nu-şi iau liber de Ziua Femeii. În Brăila, oraşul în care 70% din clasa muncitoare este reprezentată de femei, graţie zecilor de fabrici de confecţii din port şi din oraş, şi-a câştigat renumele de redută a "scămoaselor".

Aici, când femeile ies din schimb, tramvaiul se umple de scame, aţe albe, roşii, de la cămăşile pe care ele le cos, şi de aici şi denumirea peiorativă a oraşului. Cele mai multe dintre ele nu mai ştiu să petreacă de ziua lor.

Despre angajatori atenţi la această zi nici nu poate fi vorba. Criza economică a subţiat bugetele firmelor şi ale instituţiilor. Primele în bani lipsesc şi ele cu desăvârşire în acest an.

Lăsând la o parte micile neajunsuri, femeile care chiar au dreptul să protesteze sunt cele care de ziua lor servesc alte doamne, sudează, conduc tramvaie, trag la maşină sau spală holurile instituţiilor.

Serveşte alte femei

Într-o astfel de situaţie se află Alina, o tânără de 28 ani, care de trei ani, serveşte platouri cu bunătăţi altor doamne, de Ziua Femeii.

"Deşi sunt puţin jenată de faptul că servesc alte doamne, când plec de la muncă soţul meu are grijă să mă răsfeţe ca pe o regină de ziua mea. În plus, în compensaţie, fac mult bacşiş în această zi. Aşadar, Ziua Femeii pentru mine are şi părţi bune şi părţi rele", povesteşte Alina.

Loc de muncă da, 8 Martie ba

O altă femeie care de ani buni îşi petrece ziua la maşina de cusut într-o fabrică de confecţii este Mariana David. Pentru ea, Ziua Internaţională a Femeii nu mai reprezintă mare lucru, este o zi ca oricare alta, spune ea. Şi asta pentru că face acelaşi lucru de mai bine de 30 de ani.

"Dacă în urmă cu şase ani mai găseam un mod de a sărbători noi între noi, femeile, acum nu mai avem liber şi nici nu poate fi vorba de primă în aceste vremur