Asta e logica după care se ghidează o grămadă de cupluri din China şi India, unde să ai o fată este o mare pacoste. “Să creşti o fată e ca şi cum ai uda grădina vecinului” spune un proverb din India, pentru că fata, ajunsă la maturitate, după ce ai hrănit-o şi ai îmbrăcat-o, pleacă la casa bărbatului şi nu îţi oferă nimic în schimb. Mai mult, mai trebuie să îi dai şi dotă. Dacă în trecut, dar şi acum, la ţară, fetiţele sunt adesea îngropate de vii sau înecate la naştere, la oraş s-a dezvoltat altă metodă de selecţie. În urma ecografiilor care arată că fătul este de sex feminin, se recurge la un avort. The Economist prezintă săptămâna aceasta, cu ocazia zilei femeii, un dosar despre cele cel puţin 100 de milioane de fete dispărute în acest fel.

Nu despre situaţia din lumea în curs de dezvoltare vreau însă să scriu, deoarece situaţia era, mai mult sau mai puţin, cunoscută. Acest text nu face parte nici din seria celor care luptă împotriva dreptului la avort, care ar trebui să fie, vorba lui Bill Clinton, “rar, sigur şi legal”, determinat de circumstanţe speciale. Ceea ce m-a uimit este faptul că singura ţară din lume în care este legal avortul selectiv pe baza sexului fătului este Suedia. În India şi în China, măcar în litera legii, această practică nu este permisă. În Suedia, însă, ea a fost confirmată ca fiind legală anul trecut. Cum s-a întâmplat? Mama a două fetiţe, însărcinată cu al treilea copil, s-a prezentat la medic pentru o amniocenteză, pentru a se asigura că fătul nu prezintă malformaţii. Medicii au informat-o, însă, şi despre sexul copilului: încă o fetiţă. Pe care femeia nu o voia, aşa că a cerut un avort. Doctorii implicaţi au cerut opinia Consiliului Naţional de Sănătate, care a considerat că, din moment ce avortul este permis până la 18 săptămâni, indiferent de motiv, este permisă şi motivaţia sexului copilului. Fireşte, tot ce nu este interz