Între 7 şi 10 la sută din copiii din Europa şi din România întâmpină probleme în a învăţa să scrie, să citească sau să calculeze. Foarte puţini dintre copiii cu astfel de tulburări sunt diagnosticaţi corect. De aceea, ei ajung să fie etichetaţi ca având un grad redus de inteligenţă greşit de către părinţi şi profesori.
Deşi sunt percepuţi negativ, în realitate, copiii cu dislexie (dificultatea de a citi corect literele), disgrafie (dificultate de a scrie corect) ori cu discalculie (probleme în a recunoaşte cifrele şi în a face calcule) pot avea un coeficient de inteligenţă foarte ridicat. De fapt, aceste tulburări nu au nicio legătură cu gradul de inteligenţă al unui copil.
„Dislexia apare ca o consecinţă a afectării sistemului nervos al copilului, fie ereditar, fie în uter, la naştere sau în primii ani de viaţă. Această afectare este însă minimă, astfel încât copilul nu devine deficient.
Singurele probleme sunt că, în funcţie de aria creierului care este afectată, ori memoria, ori orientarea în spaţiu, ori capacitatatea de a distinge literele pot fi uşor tulburate", explică Eva Bartok, logopedul coordonator al singurei şcoli din România cu clase formate exclusiv din copii dislexici, Gimnaziul „Nicolae Bălcescu" din Târgu-Mureş.
Au nevoie de lecţii diferite
Potrivit specialiştilor din Marea Britanie, copiii cu tulburări de tipul dislexiei ar trebui să beneficieze, pe lângă tratamentul logopedic, de metode diferite de educaţie, nu în cadrul claselor cu copii normali, ci în clase speciale.
În ţara noastră, singura şcoală unde se respectă aceste recomandări este cea din Târgu-Mureş, iar în alte instituţii copiii dislexici beneficiază de aceleaşi metode de învăţământ ca şi ceilalţi copii. Acest lucru poate deveni însă frustrant pentru dislexici, deoarece ei vor fi întotdeauna priviţi diferit, deoarece învaţă mai greu decât ceilalţi. @N