Poporul suveran se-ndreapă viguros către foamea-n grup. Dar poporului suveran nu i se pot oferi, din motive care pleacă de la incompetenţă şi ajung până la preocuparea exclusivă pentru ciordeala politică-n beneficiu propriu, nişte soluţii economico-sociale compensatorii. Pentru ca grupul fomiştilor să nu fie organizat, oamenilor li se oferă ocupaţii alternative. Care să ţină temporar de ceva cald în stomac. Cum ar fi belitul ochilor în televizor. La ce se poate uita melteanul avid de sânge cu ochii scoşi? La spectacole cu arestări, spre exemplu. Mereu e bine să ai pe cine da vina.
De-o bună bucată de vreme, suveranii savurează-n grup, la tv, ritmic, în momentele politice oportune, câte o săltare de guşat. Se prefigurează un soi de mani pulite autohton, cu subiecţi din tot spectrul politic şi din toate structurile statale. Moacele vânturate între dubă şi arest sunt inteligent alese, fiindcă nu stârnesc compansiunea vulgului. Nici Aurică Solomon, nici Mircia Gutău, nici Cătălin Voicu, nici (eventual) Micky Şpagă nu vor stârni vreodată (pe bune, nu în momentele literar-artistice organizate în pieţele oraşelor cu bugete spoliate de eroii populari cu teancuri de bani găsite prin sertare) bocetele gospodinelor care-şi rup cinci minute din telenovela preferată să vadă cine a mai ajuns la rând în acţiunea de succes să se facă dreptate.
Cineva a construit inteligent tot focul ăsta de artificii. Se dă pulimii senzaţia că se caută şi se pedepsesc vinovaţii pentru ceva nasol, dar destul de vag definit. În plus, se şi elimină din piaţă (şi din drumul spre victorie al cui trebuie) nişte dăunători. Doar un lucru pare a lipsi din tot eşafodajul ăsta: cineva care să plătească facturile. Poporul suveran se-ndreapă viguros către foamea-n grup. Dar poporului suveran nu i se pot oferi, din motive care pleacă de la incompetenţă şi ajung până la preocuparea exclusivă
