…da, da, nu va frecati nedumeriti la ochi. Gluma se ingroasa si incepe sa miroase a tragedie. PD-L-ul e pe cale de a se sinucide politic. Nu zic – prostia m-a fascinat dintotdeauna, dar prostia la scara industriala imi face pielea de gaina. PD-L imi face pielea de gaina. Daca i-ar fi luat Dumnezeu mintile nu ar actiona mai auto-destructiv decat o face acum. S-a trezit, intr-o buna dimineata, cineva cu fata la cearceaf si a hotarat sa schimbe presedintele Senatului, i.e., pe Mircea Geoana? S-a trezit! Si, pentru ca Romania e nu republica, ci un soi de republicstan, a purces la fapte. La inceput am crezut ca e o gluma proasta. Nu e. Gluma.
Sa ne-ntelegem. Nu mi-e simpatic Mircea Geoana, nu mi-e simpatic PSD-ul, pe partea mea pot sa dispara cu totii linistiti in negurile istoriei din care s-au intrupat. Asta insa, nu are nimic de-a face cu simpatiile sau antipatiile mele. N-are nimic de-a face cu umorile. Are de-a face cu legile. O republica prin asta se caracterizeaza – prin constanta legilor. Si cand ne convin dar, mai ales, atunci cand NU ne convin. Asta e proba de baza: sunt in stare sa respect o lege care, intamplator, acum, ma dezavantajeaza? Da sau nu? Simplu!
Sigur, Mircea Geoana, in calitate de presedinte al Senatului poate bloca suficiente initiative legislative. Sigur, daca dispare Basescu, perspectiva ca Geoana sa ajunga, fie si provizoriu, seful statului, da fiori reci. Dar, la urma urmei, asta e rolul opozitiei parlamentare – pana la un punct. Sa presupunem (nu cunosc detaliile) ca Mircea Geoana blocheaza initiative laudabile, revolutionare, care ar scoate tara din criza (desi n-am auzit nimic in sensul asta). Chiar si atunci, ar fi scuzabila o asemenea miscare? Poate un rau indrepta un altul?
Aici nici macar nu mai e vorba de moralitate – e vorba despre supravietuire. A Romaniei, ca democratie consolidata, si a PD-L, ca partid de guve