Timisoreanul este ospătar de 31 de ani şi sculptează în oase de mai bine de 10 ani. ără educaţie de specialitate, timişoreanul a avut de mic plăcerea de a colecţiona. „Oasele sunt o sculptură în sine. Eu doar le dau un sens. Am făcut, spre exemplu, o interpretare a vieţii", spune acesta.

Născut. 04.08.1963 Timişoara Educaţie. Liceul Economic şi Drept administrativ - seral Experienţă. Este ospătar de 31 de ani şi sculptează în oase de 10 ani Familie. Căsătorit, două fete Aron Szasz reuşeşte să transforme oasele de vită în opere de artă. Fără educaţie de specialitate, timişoreanul a avut de mic plăcerea de a colecţiona, dovadă casa pe care şi-a construit-o în Moşniţa Veche. Acasă înseamnă pentru el locul în care se regăsesc toate obiectele strânse de-a lungul a zeci de ani, integrate într-un spaţiu care aduce laolaltă confortul modern al unei locuinţe cu grandoarea unui muzeu. A început să colecţioneze obiecte de artă populară încă de mic, visând ca, într-o bună zi, să dea şi el o formă deosebită materialelor banale. „De mic copil mi-a plăcut alama. Strângeam tot ce era vechi: ulcioare, lămpi pe gaz, obiecte de lemn", a povestit Szasz. A trebuit însă să apuce altă cale, mai mult pentru că aşa a dorit tatăl său. „Tatăl meu era zidar şi voia să mă vadă făcând o meserie onorabilă, cum spunea el. Am terminat zece clase, iar apoi am trecut la seral. Tata a spus că trebuie să mă bage la un loc de muncă şi m-a dus la Căţeaua leşinată, un local vestit pe vremea aceea", îşi aminteşte Szasz. Mentorul Jecza În 1981 timişoreanul s-a angajat la restaurantul Bulevard (actualul Lloyd) unde a cunoscut o grămadă de oameni „din lumea bună". Uşor, uşor o altă perspectivă s-a deschis în faţa sa, iar Aron Szasz ştia să admire arta, deşi nu o studiase niciodată, la modul elevat. „Am început să colecţionez tot felul de obiecte de la prieteni, colegi: un frigider vechi de la înce