…PDL s-a varat, pofticios, in inlocuirea lui Mircea Geoana de la presedintia Senatului. Interpetrarea pe care o aduc in suportul acestui demers e la fel de abuziva precum interpetrarea celor 322, cand cu suspendarea lui Basescu, dar paralela, in loc sa-i puna pe ganduri, pare ca nu a facut altceva decat sa-i intarate si mai tare. Ambele tabere stau pe creanga unei democratii firave si-o taie cu frenezie, asteptand cu inconstienta momentul in care se vor prabusi cu mainile inclestate pe beregata celeilalte.
Si uite-asa, PDL s-a trezit intr-o situatie din care nu prea mai are cum iesi invingator. Prin Indochina este un proverb care zice “nu fa prostia sa te prinzi de coada tigrului, dar daca tot te-ai prins, nu-i mai da drumul“. PDL nu mai poate da acum inapoi, fara ca adversarii sa contabilizeze asta ca o victorie personala (in locul uneia a bunului simt). Va merge, asadar, inainte, situatie cu doua posibile finaluri: (a) PDL castiga – va fi acuzat ca instaureaza dictatura bunului plac si a majoritatilor conjuncturale, cultivate cu tradari succesive. (a-1) isi instaleaza un membru PDL = dictatura; (a-2) instaleaza un membru de la UDMR = vand tara ungurilor; (a-3) instaleaza un “independent” = nu iubesc doar tradarea (asta se mai poate accepta) dar chiar si pe tradatori (ceea ce e impardonabil). In plus, cata incredere poti avea in cineva care a mai tradat inainte? (asta se aplica si la (a-2). Lucrul cu tradatorii e mai greu decat pare la o prima vedere.
In fine (b), PDL nu reuseste, in ciuda eforturilor, sa finalizeze demersurile = situatia cea mai nefericita, in care peste deficitul de imagine se adauga defectul neputintei. Machiavelli spunea ca virtutea se masoara in termeni de eficienta. Daca printul reuseste ce si-a propus, merita felicitat, indiferent de moralitatea strategiei aplicate. Dar daca nu-si calculeaza bine sansele si pierde, merita tot d