Fluturii din stomac. Ce ne facem cu ei? Nu stim de unde vin si mai ales unde se duc si de ce dracului dispar asa din senin. Oare trec si ei prin cele trei stadii: pupa, larva si inaripat sau invers, ca am lipsit la lectia de zoologie .
Io una as vrea sa stiu cand vine roiul…sa fug de el, sa ma ascund. Sa ma lase in pace. Sa dau cu insecticid. Vreau sa fie liniste, sa nu falfaie nimeni in jurul si mai ales in stomacul meu. Shhhh…nu aud muzica din cauza lor sau o aud altfel, distorsionata. De fapt tot ce e in jur capata culori diferite atuci cand ei se instaleaza comod si neinvitati. Cine le permite sa se joace de-a v-ati-ascunselea in sufletul meu?!
Sa faca si ei o cerere, timbrata. Sa stea la coada, la un ghiseu de posta. Sa se incline si ei in fata functionarei plictiste. Sa intre la comisie, sa raspunda la niste intrebari. Cine le da voie sa se joace asa cu viata omului?! Sa-l dea peste cap de pe-o zi pe alta. Sa-l poarte sus-sus fara sa-i pese ca sarmanul poate are rau de inaltime.
Si culmea nesimtirii, apar atunci cand viata condamnatului e in sfarsit pusa in ordine. Cand el crede ca nimic nou, neasteptat nu-l mai poate lovi. Cand iti urmezi drumul mandru si sigur pe tine, atunci vin astia…asa , pe nepusa masa. Si iti fac vant cat colo de pe urma subtire de ratiune, bine batatorita pana la ora aterizarii roiului nesuferit.
Si aluneci, incerci sa te prinzi de argumente solide, sa fii pragmatic. Sa ramai nepasator si rece. Dar n-ai nicio sansa in fata zburatorilor. Te duci cu viteza la vale si culmea, iti si place. Adrenalina, endorfina si alte substante ilegale intr-o societate cumpatata, se varsa in tine si te coplesesc. Te imbata si fac vraja sa fie maxima.
Ca si cum n-ar fi de ajuns ca-ti invadeaza cele mai ascunse unghere ale mintii, iti creaza si iluzia unei vieti mai bune. Florile miros mai puternic, muzica e mai bine al
