„Oricât te-ai pregăti pentru moarte, tot nu este ceva dorit şi aşteptat", povesteşte o tânără cu straie cernite. Faţa îi este străbătută de lacrimi şiroite din cauza faptului că încearcă să rememoreze una dintre cele mai triste zile din viaţa sa, cea în care tatăl său a trecut în lumea celor drepţi.

S-a adresat cotidianului ZIUA de Constanţa în speranţa că va trage un semnal de alarmă, că îi va pune în gardă pe cei aflaţi într-o situaţie similară cu cea în care s-a aflat ea la sfârşitul lunii februarie. Însă, spune că nu doreşte să îi fie dezvăluită identitatea şi că nu vrea să îi întineze memoria părintelui său cu faptele necurate ale unora sau altora. Povesteşte cu voce tremurândă că moartea tatălui său a survenit pe neaşteptate. Din nefericire, femeia a fost nevoită să iasă urgent din starea firească de şoc pentru a se lupta cu ceea ce pare a fi deja un sistem bine împământenit, o „caracatiţă" cu tentacule ce se întind de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă la firmele de pompe funebre, având ca unică victimă familia îndurerată a celui tocmai decedat. O adevărată luptă pentru cadavre.

Axa Ambulanţă - Niculescu

„Au venit cei de la Salvare la vreun sfert de oră după ce i-am chemat, au constatat decesul, nu au mai putut să facă nimic, dar mi-au cerut un număr de telefon, şi mie şi altei rude care era prezentă, ne-au dat alte două numere de telefon ca să contactăm Casa Niculescu. Chiar ne-au întrebat dacă vrem să fim ajutaţi în sensul acesta. Acum, omul, în aceste momente, nu se gândeşte imediat la ce va face, unde îl va duce pe răposat. În primul rând, nici nu conştientizează bine că a răposat şi un ajutor din partea Salvării este, în aceste momente, binevenit. Omul, în această stare de şoc, acceptă tot ceea ce i se spune mai ales de către nişte oameni, zicem noi, avizaţi. De aceea, acele numere de telefon pe care ni le-au dat au reprezentat atunci un