"In ultimii 30 de ani, in postura de calator-scriitor, mi s-a intamplat sa fac lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata: am mers cu o masina cu peste 240 de km/ora, am calatorit cu balonul, in aer, am traversat jungle, dar pana la urma am supravietuit.
Frica poate fi lunga, dureroasa, ca si cum ai astepta rezultatul unor analize medicale cruciale. Cateodata, frica este neasteptata, poate dura cateva secunde si pune stapanire pe tine precum un vant taios. Insa experienta traita in Romania nu se poate compara cu nimic.
Calatoresc pe o mica nava pe Dunare, navigand dinspre Germania spre Bulgaria, cu scopul de a scrie despre aceasta calatorie. Am luat-o cu mine pe prietena mea, Merle.
Nava noastra se opreste, la un moment dat, intr-un mic port romanesc, intr-o zi frumoasa de primavara, si decidem sa ne plimbam putin pentru a descoperi farmecul locului.
In acea duminica dupa amiaza, putini oameni erau pe strazi si am ratacit un pic pe drumurile pline de copaci aproape infloriti. Am trecut pe langa o biserica veche, unde era o nunta.
Ne-am oprit, ne-am uitat putin la ceremonie si am rasuflat usurate dupa ce am vazut ca tiganii din jur nu au parut ca ne acorda o atentie deosebita. Nu aveam nimic de valoare asupra noastra si eram imbracate in blugi si tenisi. I-am privit in ochi pe tigani si probabil ca s-au gandit ca nu meritam efortul de a ne "cauta" prin buzunare.
Am plecat mai departe, uitandu-ne peste umar sa vedem daca nu suntem urmarite de copii si, dupa numai cateva minute, ne-am dat seama ca nu mai suntem in sat. Simteam ceva in aer, dar nu stiam ce. Am aflat imediat. Dintr-odata, am auzit latraturi si am vazut in departare o haita de caini care se apropiau alergand de noi. Erau cam 20 de animale fioroase.
Nu era nici un copac in apropiere, in care sa ne suim, nici o cladir