Suntem niste pacalici. Incercam de 20 de ani sa definim rolul institutiilor statului astfel incat sa putem considera fara sa ne amagim ca functioneaza in interesul democratiei, sa consolidam Justitia, fara a carei limpezime nu depasim conditia de tara bananiera, si ce am reusit? Sa-l anuntam pe un senator ca dorim sa-l arestam.

Nu in urmatoarele doua minute, cand n-ar avea timp sa fuga pe geam, ci in 15 zile, daca se poate, perioada in care Catalin Voicu are timp sa-si mute pe o plaja din Brazilia nu numai familia, ci si vecinii.

Nu stiu care sunt procedurile in alte tari, dar daca nebunia ar semana cu cea din Romania, s-ar fi facut filme de comedie, si mi-as fi amintit. In schimb, am vazut scene in care unor demnitari despre care existau indicii ca sunt corupti li se puneau catusele. Fara sa se pronunte colegii de breasla asupra temeiniciei actiunii procurorilor.

Acuma, cu pronuntatul, fireste ca e treaba Justitiei, si unii ar putea considera neprofesioniste comentariile jurnalistilor pe asemenea teme. Corect, dar eu marturisesc ca ma mai hranesc cu banane, prin urmare nu am nicio retinere in a afirma ca daca au considerat ca Voicu trebuie arestat, procurorii trebuie felicitati.

Arestarea este o masura exceptionala si are caracter preventiv. Ea este ceruta cand procurorii pot demonstra judecatorilor ca inculpatul vrea sa se sustraga urmaririi penale sau ca incearca sa influenteze martorii sau ca face presiuni asupra partii vatamate sau daca legea prevede pentru fapta o pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lasarea in libertate reprezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Simpla citire, fara o analiza in profunzime, a acestei enumerari ne arata cat de ridicola e tara unde o lege permite anuntarea unei arestari cu doua saptamani inainte. Asta fireste, daca Senatul, care nu este o instanta, considera, ca as