…atat oameni dinlauntru cat si din afara PD-L (y compris suprasemnatul) s-au aratat ingrijorati de faptul ca partidul aflat la putere nu da nici un semn ca ar avea de gand sa pregateasca un candidat pentru prezidentialele din 2014, in conditiile in care Traian Basescu nu mai poate candida. Poate ca ingrijorarile noastre au fost prost plasate. Poate ca acest candidat exista. Poate ca se numeste Elena Udrea.
Buuun. Acum, daca v-ati oprit din ras (sau, dupa caz, din plans), ascultati si argumentele. Pentru ca, la o privire mai atenta, exista si nu sunt tocmai de lepadat. Sa incepem cu inceputul – contextul. Daca lumea nu se sfarseste in 2012, exista sansa ca actuala criza sa ia sfarsit, situatie in care PD-L va putea capitaliza la locale si parlamentare pe temele “a fost rau, dar acum va e mai bine” si “noi am scos tara din criza”. Daca actuala criza nu ia sfarsit, PD-L va pierde alegerile, situatie in care, foarte probabil, se va transforma in principalul partid de opozitie. Si in acest caz, candidatul lor la presedintie va putea capitaliza electoral, chibitand de pe margine noul guvern pana in 2014.
Elena Udrea este un politician care, dincolo de orice opinii personale, polarizeaza puternic emotiile electoratului. Or, in Romania, politicienii de succes, de la Ion Iliescu la Traian Basescu, au fost nu “reconciliatorii” (indiferent de retorica), nu apa calduta (gen Geoana), ci tocmai cei care au impartit electiratul intre dragoste si ura – ambele la fel de intens traite. Principalul defect al Elenei Udrea este asadar, la o privire mai atenta, o calitate.
Populismul – atat de necesar in campanie, nu constituie o problema. A demonstrat-o deja: poate sa imparta sarmale, sa dea cu mopul, sa calareasca si, sunt convins, la o adica n-ar avea reticentele lui Hillary Clinton in a trage si-o dusca de tzuica in fata camerelor de filmat, daca asa o cer nevoile