Gust de fiere cu iz puternic de alcool. Un ceas pe care scrie “Made in China” sună obsesiv în fiecare dimineaţă, la 5 fix şi îl trezeşte din plutirea cu miros de dubă janghinită pe care o conduce zilnic. E alergătorul de cursă lungă, mereu între două drumuri şi niciodată la destinaţie.

Din decorul lui fac zilnic parte un volan, trei pedale, o tăşcuţă neagră de fâş cu OP-uri, facturi, chei, un rebus şi niscaiva tabloide. Scenograful a mai pus la bătaie drumuri nenumărate şi nesfârşite, o casă şi o familie.

Prea puţină şcoală, deşi inteligenţă să tot fie, prea multă lene, deşi mâini şi picioare sprintene au tot fost, prea multă inconştienţă şi prea puţină conştiinţă. Se adaugă aproape 20.000 de zile de când alergătorul nostru tot vede lumina zilei şi ajungem în prezent.

Plecat din Moldova în tinereţe, şi-a ratat inteligenţa – cu mult peste medie, în nesfârşite veri fără sfârşit. Şi păcatele se plătesc. Anii au trecut peste el unul câte unul până s-au făcut cărunţi pe cap şi s-au ofilit înăuntru. Aleargă zilnic sute, mii de kilometri, doar pentru a încărca şi descărca şi a reveni, constant, în acelaşi punct. Mănâncă o dată pe zi, seara, şi cade rupt de oboseala psihică a unui trafic de Românie actuală. Universul lui e comprimat, diluat, iar în plutirea lui a angrenat şi lumile dimprejur. Şi-a împrăştiat aburii etilici peste cei din preajmă. E un om care a ales o cale, care a închis ochii atunci când ar fi trebui să vadă şi care i-a deschis atunci când nu era nimic de văzut. Iar ceasul chinezesc continuă să ticăie pe congelatorul Arctic ruginit, pe care îl ţine în dormitor.

Ar fi meritat mai mult, însă psihicul lui a fost învins de fizic, ceva, undeva, s-a stricat şi nu a mai fost de reparat.

După cursa lungă de peste zi, alergătorul nostru se îndreaptă spre cămară. Acolo îşi păstrează, în sticluţe mici, din plastic, rezistenţa pentru a doua