Paharul de whiskey sec dupa 6 seara, tigara furata din pachetul lui, juma’ de salariu aruncat pe pantofii cu tocuri inalte, lenjeria mult prea deocheata pe care doar eu stiu ca o am pe mine, dar care imi da o stare a dracului de inspirata. Despre asta e vorba. Si mai ales despre piesa aia care-mi da voie sa colind pe unde vreau eu fara sa ma intrebe nimeni “cu ce ocazie pe la noi?”
Am fost provocata! Ma tot chinui de cateva zile sa-mi dau seama daca ascult vreo piesa cu lumina stinsa, sa nu ma vada nimeni. Daca m-am trezit dand din buric pe masa. Daca intorc monitorul rusinata la ideea ca cineva m-ar surprinde in timp ce ascult o piesa care nu mi-ar face cinste. Cinste imaginii de wonder-woman tatuata care nu plange si nu se impiedica niciodata. Revenind la subiect. Mi-e foarte greu sa gasesc ceva care sa ma faca sa rosesc in ceea ce priveste muzica pe care aleg sa o ascult.
In rest insa…oau!! Si va dati seama ca nu pot scrie tot aici. Sunt lucruri care vor ramane adanc ascunse in sertare. Dar care ies de acolo cand vor ele, nu cand vreau eu.
Sa luam un exemplu banal, cafeaua de dimineata. Imi placea sa o faca el. Minteam ca dorm, si-i dadeam ” “intamplator” un sut care sa-l trezeasca. Asteptam apoi cuminte sub patura pana cand aroma cafelei proaspete se strecura in nari. Buna dimineata! Da, sunt, Vinovata!
Imi placea sa-i fur ce era mai bun din farfurie, sa intorc prajitura cu frisca spre mine si sa mananc ultima bomboana din cutie. Imi placea sa-i port tricoul preferat si sa-l dosesc bine atunci cand il cauta imbufnat. Sa ma strecor sub patura si sa-mi lipesc de el, picioarele inghetate. Imi placea sa termin prima cartea pe care el o incepuse. Vinovata!
Imi placea sa mint ca ascult ce spune. “Ihi!, da asa e…” ziceam cu o mutra preocupata in timp ce urmaream sarutul pasional care se intampla la 2 metri de mine, la televizor. “Mm