În calendarul duhovnicesc, zilele de dulce şi cele de post se află în echilibru. Dacă cineva ar sta să socotească, ar observa că cele patru posturi mari din an, la care se adaugă zilele din săptămână menite înfrânărilor alimentare, împart exact anul în două.
Pentru creştinul român, postul nu este o corvoadă, ci o mare şansă. Întorcându-şi faţa către sine, către suflet, credinciosul poate să intre în relaţie cu Dumnezeu. Hrana care leagă lumea de pe pământ cu cea din cer, oamenii cu Dumnezeu, mâncarea de toate zilele şi cea ritualică, strămoşească este subiectul cărţii "Mâncăruri şi dulciuri de post".
Autoarea, Garoafa Coman, ne dăruieşte de câţiva ani buni o extraordinară lucrare, completată ediţie de ediţie, astfel încât să cuprindă o expunere a specificului culinar regional, o radiografie a ritualului postului. Post de mâncare, trupesc, dar şi un post al gândului, pentru ca spiritul să se pregătească pentru taina Învierii. Postul, văzut ca un mod de viaţă.
POST ŞI RITUAL
Dar care este de fapt esenţa acestui demers? "Este interiorizare, o conştientizare a faptelor noastre, o atenţie sporită la simţurile noastre, la acel al ochilor care nu trebuie să vadă toate cele ce ispitesc, la simţul auzului care nu trebuie să audă cuvinte urâte, spurcate, la simţul gurii care nu trebuie să rostească cuvinte care să rănească pe aproapele nostru, la simţul milosteniei, care înseamnă să ajutăm pe aproapele nostru."
În acelaşi timp, mâncarea bună, care necesită multe ingrediente şi timp îndelungat, îngreunează simţurile sau, după cum spunea Garoafa Coman, "ne îngroaşă subţirimea duhurilor". Preparatele uşoare, în cantitate mică, nu slăbesc organismul, ci fac mintea mai ageră şi voinţa mai puternică.
În timpul Postului Paştelui, zilele de sâmbătă sunt dedicate pomenirii morţilor. În coşul pentru biserică se duc colivă,
