În fotbalul românesc se vorbeşte mult şi prost. Tone de tâmpenii sunt debitate în fiecare seară pe cel puţin trei-patru posturi de televiziune şi abia dacă se surprinde esenţialul în noianul de presupuneri, intenţii, obiective, invective sau mişto-uri.

S-a întâmplat însă ca după meciul Rapid – FC Timişoara să se vorbească la obiect. Marian Iancu, vechi procesoman, care vrea să-l bage la puşcărie pe Mircea Sandu, însă neapărat în celulă cu Blatter (avea Iancu acum vreun an dovezi care urmau să zguduie FIFA!), a acuzat Rapidul că i-a folosit ilegal pe Varga şi Tibi Bălan. Părea una dintre vorbele fără acoperire cu care ne-am obişnuit atât de mult, însă ea a fost confirmată imediat de către Dumitru Dragomir. Culpa fiind clară, urma o sancţiune pe măsură, conform regulamentului: echipa care a greşit pierde cu 0-3, la masa verde!

Dar nu, la noi nu se judecă în litera regulamentului, ci în spiritul lui. Iar spiritul trebuie să fie unul al iertării, al “Cooperativei”, într-ajutorării şi bunei înţelegeri. “Rapid a greşit, dar cât voi fi eu la Ligă nicio echipă care a câştigat meciul pe teren nu-l va pierde la masa verde!”, a fost declaraţia şoc a lui Dumitru Dragomir.

Interpretată în termeni extremi, am putea înţelege că o echipă poate folosi jucători dopaţi, suspendaţi, nelegitimaţi (cum se întâmplă în cazul de faţă), că nu riscă să piardă puntele pe care le-a câştigat pe teren. Să ne-amintim cât de greu a fost retrogradată FC Argeş anul trecut (mai mult de teama UEFA), deşi se dovedise foarte clar că patronul a cumpărat arbitrii pentru a câştiga meciuri. Sau cum Adrian Neaga a fost scos basma curată deşi a fost depistat pozitiv în vara lui 2001. “Nu poţi nenoroci pe viaţă un om. Le-am dat drumul băieţilor, să joace, că aşa e moral”, spunea Mitică la vremea respectivă.

În aceiaşi termeni ai bunăvoinţei circula deunăzi şi un zvon prin Liga I, un soi