PD-L ar putea comite o greseala fatala daca priveste cu relaxare aparitia viitorului partid de stanga, la care asuda acum independentii. Si asta indiferent cat de bine este sau nu controlata de la Cotroceni noua formatiune. Ba dimpotriva, as zice.
Deocamdata independentii, viitori membri ai viitorului partid, sunt aliatii democrat liberalilor si, tot deocamdata, nu au existat accidente la vot. Exista chiar zvonuri ca PD-L ar fi dispus sa le ofere o functie importanta, de exemplu presedintia Senatului, pentru Cristian Diaconescu, daca, pana la urma, Mircea Geoana va fi urnit de acolo.
Cu sau fara aceasta ofranda, armonia aceasta in cuget si simtiri ar putea sa dureze inca o bucata de vreme, mai precis cat timp noul partid va fi inca suficient de slab pentru ca prezenta sa la guvernare sa depinda total de PD-L. Stim bine ca mai sunt cel putin doi importanti doritori de ministere din cadrul viitorului partid.
Dar in politica, cel putin in cea romaneasca, nu exista fidelitati eterne, ci doar interese arzatoare. Asa ca daca/cand noul partid, crescut la sanul PD-L, va ajunge la o dimensiune si structura care sa rupa dependenta de democrat liberali, este posibil sa asistam la noi volte, de neconceput acum.
Sa nu uitam ca acest partid va fi alcatuit, in fond, din tradatori. Cei mai multi sunt oameni care s-au inteles foarte bine cu fostele lor partide, au candidat sub sigla acestora si au obtinut mandate, au fost ministri, dar cand n-au mai primit ce voiau ori s-au trezit, dintr-un motiv sau altul, in dizgratia sefului, adica in opozitia interna, n-au avut nicio apasare sa sara in alta barca. Practic, fix in barca adversarului de pana atunci.
Nu cred ca cineva isi poate imagina ca domnii Oprea, Mihailescu sau Nicolicea, de exemplu, sunt manati de la spate de principii arzatoare. Dupa cum mi-e greu sa cred ca Marian
