"Punctul 8 a fost o lovitura formidabila data imposturii echipei feseniste" Sa incepem cu perioada care a succedat evenimentelor din '89, dat fiind ca aniversam, zilele acestea, 20 de ani de la semnarea Proclamatiei de la Timisoara, un act care, dupa cum spunea Ruxandra Cesereanu, "viza desteptarea Romaniei", din punct de vedere politic, economic si mai ales spiritual. Celebrul Punct 8 al Proclamatiei, care putea duce Romania pe un alt drum, nu este lasat sa depaseasca stadiul de deziderat. De ce in alte state ale fostului bloc sovietic, lustratia a fost posibila, iar in Romania, nu, in ciuda faptului ca oponentii declarati ai acestei idei - "corifei ai nostalgiilor comunistoide", cum i-ati numit - nu s-au aflat la putere non-stop in toata aceasta perioada?

Paradoxul romanesc, despre care am scris in vara acelui an 1990, anul tuturor promisiunilor si al tuturor tradarilor, a fost tocmai acest contrast colosal, socant si exasperant, intre euforia initiala si esecurile ce-au urmat. La inceput, totul parea posibil. Apoi, in mai putin de doua sapamani, totul parea imposibil. "Apelul catre lichele", al lui Gabriel Liiceanu, surprindea perpetuarea, la nivelul echipei diriguitoare si a valetilor sai, a vechiului sistem nomenklaturist. Am scris atunci ca in Romania s-a trecut cu o ametitoare viteza de la starea de gratie la starea de greata. Proclamatia de la Timisoara a fost, de fapt, textul fondator al opozitiei democratice (alaturi de declaratia de infiintare a Grupului pentru Dialog Social). Din acel moment s-au dezlantuit vechii si noii cerberi ideologici, canaliile eterne. Odioasa revista "Saptamana" a renascut sub numele (o impertinenta uzurpare a unui simbol sacru) de "Romania Mare". L-am cunoscut pe George Serban, am stat mult de vorba cand a vizitat Washingtonul. Mi-a povestit cum s-a nascut ideea Proclamatiei. Punctul 8 a fost, de fapt, o lovitura fo