Motto: — Hypocrite lecteur, — mon semblable, — mon frère!
…pornind de la o analiza critica a presei scrise si de la provocarea lansata de catre Iulian Comanescu, am incercat in postarea trecuta o contextualizare a crizei de brand. Comentariile au fost interesante si multe completari/nuantari binevenite. Criticile cele mai frecvente s-au indreptat asupra pierderii credibilitatii presei scrise in general si a coruptiei jurnalistilor. Criticile au fost acceptate si insusite.
Nimeni, insa, pana acum, nu a ridicat o alta problema, la fel de grava – vina cititorilor – secretul lui Polichinelle: gorila de 800 de pounzi din sufragerie pe care toata lumea o ignora cu eleganta. De ce? In cazul ziaristilor, stiu raspunsul: pentru ca, la fel ca in cazul “poporului” care, chipurile, nu poate gresi, este acceptat ca un dat sloganul “cititorii nostri, stapanii nostri”. Dupa cum poporul nu este niciodata de vina, asa nici cititorii. Ei bine, va invit la un exercitiu de sinceritate. Haideti sa lasam ipocrizia de-o parte! Poporul “statistic” greseste mereu si e lesne manipulabil. La fel si cititorul statistic.
In teorie, toata lumea pretinde ca vrea sa citeasca analize obiective, “serioase”, teme care sa dea de gandit, s.a.m.d. Presa scrisa, suna argumentul, nu se mai citeste pentru ca “se tabloidizeaza”, se “prostitueaza”, etc. In practica, insa, lucrurile stau exact pe dos. Pana si pe o platforma “cu pretentii”, precum Voxpublica, la care se presupune ca publicul este mai educat si mai inteligent decat media, o analiza serioasa, obiectiva, are – de obicei – jumatate sau mai putin din numarul mediu de accesari. Exceptiile sunt postarile serioase (“triste”, daca vreti) dar cu titluri “pline de umor”.
[Nota: Istoria Literaturii a lui Calinescu, pe care se batea lumea pana la sfarsitul anilor '80 si se vindea, efectiv, la negru, ar trebui acum insotita de