Scriam in articolul trecut ca exista o problema cu faptul ca presedintele Senatului trebuie sa colaboreze cu plenul si ca, din pricina ca nu poate fi revocat de plen, un conflict intre el si majoritate duce inevitabil la un blocaj fara iesire. O situatie similara se poate intampla nu doar intre plen si presedintele unei Camere, ci si intre plen si structurile ei interne, Biroul si Comisiile Permanente. De fapt, de la asta a pornit si conflictul, in clipa in care senatorii independenti au fost exclusi din ele, scrie Doc.
De unde vine problema? Constitutia contine urmatorul aliniat, in articolul privind Organizarea interna: “Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.” (art 64, alin 5). Curtea Constitutionala a interpretat constant acest articol in sensul ca expresia “configuratie politica” se refera la “configuratia politica rezultata din alegeri”, mai precis proportia de parlamentari care apartineau partidului la inceputul legislaturii. O interpretare bazata din pacate mai degraba pe cutuma parlamentara decat pe textul legii fundamentale. Apoi a venit decizia din 2005, pe aceeasi linie fantezista, care a stabilit ca daca reprezentantul unui partid a castigat la inceputul legislaturii postul de presedinte al camerei parlamentare, atunci partidul respectiv are dreptul la post pe toata durata legislaturii.
In cazul presedintelui este usor sa se ajunga la blocaj, pentru ca aliantele si majoritatile din parlament se pot schimba pe durata unei legislaturi si partidul presedintelui poate ajunge in minoritate. In cazul Biroului si Comisiilor permanente, modificarea majoritatii in plen prin schimbarea coalitiilor partizane duce automat la modificarea similara a majoritatii in toate aceste structuri interne, pentru ca ele respecta configuratia politica initiala, pe partide. In schimb, fap
